[Gamaganda]

[Slideshow]

1234...151617►

Fotografii realizate de Anda Ionescu, Alexandru Cincă şi Alexandru Ştefan Gheţaru.

După instalarea jocului pe PlayStation 3, am ales New Game şi am început aventura. În primul rând am creat un personaj. Jocul beneficiază de un character creation system foarte bun, am avut multe opţiuni cu ajutorul cărora am reuşit să creez un personaj pe placul meu. L-am botezat NemmO, ce sa fac şi eu, şi am început povestea. Prinţesa Cisna a avut o copilărie foarte trisă în ciuda sângelui ei albastru. Când avea 8 ani, un eveniment macabru a marcat-o pentru totdeauna, din acea zi ea a ales să nu mai rostească niciun cuvânt.

Au trecut 10 ani de la această întâmplare nefericită şi prinţesa a ajuns la vârsta la care urmează să fie prezentată poporului. Cu această ocazie, regele organizează un bal, unde sunt invitaţi mulţi oaspeţi. Aceste lucruri sunt prezentate prin intermediul mai multor filmuleţe. De acum, în poveste intră şi Leonard, un băiat care se ocupă de vinuri şi care tocmai a primit ordin să aducă nişte butoaie cu vin la palat, pentru petrecerea cea mare. Nu intrăm direct în pielea lui Leonard, şeful acestuia făcând introducerile: jucăm rolul unui “new guy” şi, ciudat, observ că personajul meu nu vorbeşte deşi când l-am creat ştiu sigur că i-am ales un timbru vocal. NemmO has joined the party, bun. Ne sunt prezentate comenzile: X interacţionarea cu mediul înconjurător, L2-R2 zoom in, zoom out, stick-ul dreapa manevrează camera, stick-ul stânga mişcarea personajului, aţi înteles ideea – o schemă de control standard. Acum mă plimb prin oraş şi vorbesc cu lumea; vorbesc este mult spus, eu intru în vorbă şi ei raspund, totul prin titrări, fără voce, o chestie care nu-mi place.

[Slideshow]

Aşa, ne plimbâm printr-un oraş destul de drăguţ, nu este grafică de ultima geneţie dar arată bine şi culorile sunt plăcute. Oh look, a venit şi un circ, cu animale foarte ciudate, bineînţeles. După ce ajungem la poarta oraşului şi vedem circul sosind, suntem informaţi că am deblocat un nou ţinut şi anume Balastor Plain. Acum trebuie să mergem până în satul Parma să luam butoaiele cu vin. Leonard m-a avertizat că sunt monştri prin împrejurimi. Am învăţat să-mi customizez skill-urile de bătălie, să vedem când voi avea ocazia să le şi testez. Am fost atacat de nişte creaturi care păreau inofensive iniţial, dar se pare că m-am înşelat. Călătorim spre Parma luptându-ne cu aceste animăluţe şi învăţând noi magii. Combat-ul este standard, turn by turn, una eu, una inamicul, existând un cerc care se umple, iar când e plin, vine rândul meu să lovesc sau să folosesc magie, nice. Toate abilităţile se pot plasa pe bara de jos, în tab-uri diferite, pentru o cât mai uşoară utilizare. Am găsit un save point, era indicat şi pe hartă. În satul Parma, suntem întâmpinaţi de o domnişoară care ne spune că butoaiele cu vin sunt gata pentru a fi transportate.  Oops, nu avem ‘’şofer’’. Trebuie să-l căutăm, altfel, creatura care trage căruţa cu vin (ceva între rinocer şi elefant) nu se va mişca din loc. Raus! Raus!… Nop, nu răspunde. Toată lumea din sat este de acord cu faptul că cel mai probabil doarme pe undeva. Ha! L-am găsit, nice kid, este un băieţel cu urechi de iepure, foarte funny. Yulie, domnişoara de mai devreme, has joined the party and off we go. Când să ajungem înapoi la palat suntem atacaţi de un Troll, se pare că i-a mirosit a vin, amuzant. L-am rezolvat pe domnu Troll şi am livrat vinul. Acum, că tot este petrecerea în toi, ar fi indicat să aruncăm şi noi o privire. Here comes trouble, oraşul este atacat de cavaleri şi de un monstru imens, I mean huuuge. Regele o sfârşeşte rău, dar prinţesa este salvată de Leonard. Yaay.

[Slideshow]

Nu ne rămâne decât să coborâm în subteranul palatului, împreună cu Cisna şi Leonard. Încercăm să o ducem cât mai departe de pericol. După câteva lupte cu arcaşi şi cavaleri, ajungem în sala comorilor, unde se află şi armura Cavalerului Alb. Monstrul îmens, despre care am vorbit mai sus, reuşeşte să ne găsească şi Leonard nu are de ales şi încearcă armura magică. Suntem supuşi unui test, îl trecem cu brio şi puterea Cavalerului Alb este a noastră. Lupta cu monstrul este grea şi durează destul, dar ieşim învingători. Din păcate, între timp, prinţesă este răpită de o organizaţie numită The Magi. Aşadar Leonard, NemmO, Yulie şi un călător singuratic vor încerca să o salveze pe Cisna din mâinile Magi-lor. Deşi jocul abia aici începe cu adevărat, eu voi încheia şi vă voi lasă pe voi să descoperiţi în continuare ceea ce are de oferit jocul celor de la Level-5.

Sper că v-aţi făcut o idee despre ce este vorba în White Knight Chronicles. Imediat ce voi termina de redactat acest scurt articol, mă voi întoarce la joc, de care am fost plăcut surprins. Am dori să mulţumim celor de la Sony Computer Entertainment Europe pentru că au oferit acest titlu spre testare. See you soon.

GAME OF THE YEAR:
Uncharted 2 Among Thieves

Uncharted 2 – Among Thieves este cu siguranță cel mai bun joc din 2009, atât din puncul de vedere al prezentării audio-vizuale, cât și din punctul de vedere al gameplay-ului și al poveștii. Uncharted 2 nu dezamăgește din nici un punct de vedere și oferă o experiență de calitate atât în campania Single Player, cât și în multitudinea de moduri Multiplayer. Dacă vreți să jucați cel mai bun joc de anul acesta, aveți nevoie de un PlayStation 3.

Cea mai mare dezamăgire:
Brütal Legend

Tim Schaffer este o legendă vie a jocurilor video. Acesta a lucrat la titluri clasice precum Monkey Island, Day of the Tentacle, Full Throttle și Grim Fandango. De când a plecat de la Lucas Arts a înființat Double Fine Productions, studio din care au ieșit două jocuri până în prezent: Psychonauts și Brütal Legend. Cel din urmă este marea noastră dezamăgire din 2009, deoarece jocul promitea să fie un action adventure plasat într-o lume Heavy Metal, iar acesta s-a transformat rapid intr-un RTS simplist. Desigur există multe elemente de explorare și lupta corp la corp, dar elementele RTS nu aveau ce căuta în acest joc.

Cea mai bună inovație dintr-un joc:
Schema de control din Halo Wars

Veteranii de la Ensemble Studios au ieșit de pe scena developmentului de jocuri cum ar zice Americanii ”with a bang”, realizând probabil cea mai bună schemă de control pentru un joc de strategie pentru o consolă. Dacă până acum am avut de a face numai cu portări stângace ale jocurilor din seria Command & Conquer sau Supreme Commander pe Xbox, Halo Wars a reușit să facă strategiile accesibile și pentru consoliști prin schema sa de control și astfel merită titlul pentru ”Cea mai bună inovație dintr-un joc în 2009”.

Cea mai bună grafică:
Uncharted 2 Among Thieves

Naughty Dog s-au întrecut pe ei înșiși anul acesta. Uncharted – Drake’s Fortune ținea până în prezent ștafeta pentru cea mai bună grafică dintr-un joc de console. Ei bine, anul acesta ștafeta a fost predată noului membru al familei Uncharted. Uncharted 2 Among Thieves arată fenomenal, dovedind că o echipă de developeri talentați pot stoarce fiecare picătură din puterea procesorului Cell din PlayStation 3 pentru a oferi un nivel al detaliilor greu de întrecut. Să nu vă fie rușine dacă din când în când în timpul jocului vă opriți pentru a admira peisajul… cu toții am făcut asta.

Cel mai bun sunet:
Uncharted 2 Among Thieves

Uncharted 2 câștigă și categoria cel mai bun sunet. Când ai de a face cu personaje credibile și un soundtrack care îți face pielea de găină știi că ai în față un câștigător. Actorii care și-au împrumutat vocile pentru Uncharted 2 (în frunte cu Nolan North, pe care probabil îl recunoașteți și din Prince of Persia 0 sau Assassin’s Creed) pot fi comparați cu cei din filmele Hollywood-iene, iar coloana sonoră îți rămâne în minte și după ce ai încetat să joci, iar la auzirea oricărui fragment din melodia tematică a jocului îți amintești imediat de el.

Cea mai bună Poveste:
Uncharted 2 Among Thieves

Cea mai bună poveste dintr-un joc de anul acesta este cea din Uncharted 2. Naughty Dog au împrumutat elemente din cele mai bune filme de aventură și le-au adaptat pentru un erou modern.  Deși nu este deloc originală, întâlnind de-a lungul ei tot felul de clișee și situații trase de păr, nu pot să mă gândesc la un alt joc de anul acesta care m-a făcut să aștept următoarea scenă cu sufletul la gură. Asta m-a împins să joc și să termin jocul într-un timp record. Asta și curiozitatea mea personală pentru a afla dacă Drake va rămâne cu blonda sau cu bruneta.

Mențiune: Assassin’s Creed 2

Cel mai bun mod Multiplayer:
Call of Duty Modern Warfare 2

Cel mai anticipat joc al anului pleacă acasă cu premiul pentru cel mai bun mod Multiplayer, și pe bună dreptate. De mult nu am mai jucat un shooter în multiplayer care să aibă atât de multe opțiuni. Avem un Callsign customizabil, peste zece moduri de joc, o tonă de hărți, arme customizabile, perk-uri și killstreak-uri. Să mai zic de ”challenge”-urile pentru fiecare armă? Chiar dacă pe PC IWNet/Steam pot cauza oarece probleme, nu există un joc din 2009 cu o componentă multiplayer mai bună decât Call of Duty Modern Warfare 2.

Cel mai bun First Person Shooter:
Call of Duty Modern Warfare 2

Când vine vorba despre shootere la persoana întâi, nimeni nu stă în calea Infinity Ward. Call of Duty Modern Warfare 2 a reușit să întreacă toate așteptările, atât în cazul campaniei Single Player cât și în cazul componentei Multiplayer. Chiar dacă avem de a face cu o campanie scurtă (dar plăcută), Multiplayer-ul vă va ține sigur lipiți de PC-uri/Console multă vreme de acum înainte. Faptul că rulează impecabil la 60 de cadre pe secundă îl fac unul din cele mai fluide și mai plăcute shootere din toate timpurile.

Mențiune: Killzone 2

Cel mai bun Action Adventure / Third Person Shooter:
Uncharted 2 Among Thieves

Din categoria jocurilor Action Adventure și/sau Third Person Shooters a trebuit să alegem tot Uncharted 2. Desigur au fost și alte jocuri bune în 2009 din această categorie, precum Resident Evil 5 și Batman Arkham Asylum, dar cum spuneam și în posturile trecute, Uncharted 2 oferă o experiență completă și satisfăcătoare de la început și până la sfârșit.  Atât Single Player-ul cât și Multiplayer-ul sunt excelente, iar dacă amintim și de modul Machinima, avem de a face cu cel mai bun joc din acest gen de anul acesta.

Cel mai bun joc Open World:
Assassin’s Creed 2

Când vine vorba de jocuri Open World, 2009 a fost foarte generos. Din păcate, putem da premiul unui singur joc, iar acesta este Assassin’s Creed 2. Desigur că și Episoadele GTA, inFAMOUS sau Red Faction Guerrilla au oferit experiențe de joc plăcute, dar nici unul dintre acestea nu s-au ridicat la nivelul lui Assassin’s Creed 2. Atât din punctul de vedere al poveștii,  al gameplay-ului cât și al opțiunilor oferite după terminarea jocului.

Mențiune: inFAMOUS

Cel mai bun RPG:
Dragon Age Origins

După ”escapade” prin spațiu și în Japonia feudală, Bioware se întoarc la universul Fantasy pentru un nou RPG. Deși acesta este succesorul spiritual al lui Baldur’s Gate, acțiunea din Dragon Age are loc pe un nou tărâm și nu este plasat în Forgotten Realms. Cele șase origin stories adaugă originalitate titlului, iar multitudinea de opțiuni în avansarea poveștii și zecile de ore petrecute în fața jocului îi asigură lui Dragon Age: Origins titlul de ”Cel mai bun RPG” din 2009.

Cel mai bun MMORPG:
Aion

Fiind construit pe pilonii lui CryEngine (engine-ul utilizat în Far Cry), Aion reprezintă poate MMORPG-ul cu cea mai frumoasă grafică de până acum. De asemenea, atât folosirea aripilor pentru un transport rapid în lumea din Atreia cât şi războiul continuu cu o facţiune controlată de oameni şi cu una controlată de AI, reprezintă două dintre cele mai mari inovaţii aduse de acest joc. Partea mai proastă e că dacă vrei să faci PvP trebuie să ajungi la level 25. Întrucât în acest an nu au apărut prea multe MMO-uri, Aion este câştigătorul absolut al categoriei sale.

Cel mai bun joc de strategie:
Empire Total War

Creative Assembly nu ne-a lăsat baltă nici de această dată şi a continuat seria Total War aşa cum ne-a obişnuit încă de acum aproape 10 ani prin Shogun: Total War: cu măiestrie. Toate elementele bune ale seriei au fost adăugate într-o singură oală, s-a adăugat un pic de sare şi piper (bătălii navale), o campanie foarte lungă şi un ingredient secret care te ţine aţintit în faţa calculatorului săptămâni întregi. Empire: Total War este cu siguranţă unul dintre cele mai bune jocuri de strategie. Ever.

Cel mai bun Expansion / DLC:
Grand Theft Auto: Episodes from Liberty City

DLC-ul a prins aripi în 2009, și a început să ne aducă experiențe din ce în ce mai plăcute. Dacă inițial prin DLC se cumpăra o armă mai puternică sau hărți, 2009 ne-a adus două jocuri complete plasate în Liberty City. Fiecare din cele două episoade GTA adaugă încă 10-15 ore de gameplay la numai o treime din prețul unul joc retail. Împreună, acestea completează experiența GTA IV și ne arată că în Liberty City nu este vorba numai despre Niko Bellic.

Cel mai bun joc de curse:
Forza Motorsport 3

Simulatorul auto de la Turn10 și Microsoft a ajuns la a treia ediție și este mai bun ca niciodată. Fie că vrei să  joci o simulare a condusului sau pur și simplu vrei să te plimbi într-o mașină exotică, Forza Motorsport 3 are câte ceva pentru fiecare. Scalabilitatea gameplay-ului între începători și profesioniști îl face accesibil mai multor tipuri de jucători, iar modul de customizare a mașinilor poate ocupa ore întregi din viață pentru decorarea unei singure mașini. Toate acestea numai în Single Player, Multiplayerul dezchizând noi orizonturi atât în gameplay cât și în customizare.

Cel mai bun Platformer:
New Super Mario Bros. Wii

Când vine vorba despre Mario, instant ne gândim la două lucruri: Nintendo și Platformer. Wii a primit anul acesta un nou joc Mario, dar nu continuarea lui Super Mario Galaxy, ci un joc venit de pe Nintendo DS: New Super Mario Bros. New Super Mario Bros. Wii se întoarce la experiența 2D din jocurile Mario Clasice, precum Super Mario World și adaugă atât motion controls, cât și multiplayer cooperativ în patru jucători.

Cel mai bun Avdenture:
Tales of Monkey Island

Telltale Games au reînviat în 2009 cea mai bună serie adventure din toate timpurile: Monkey Island. Tales of Monkey Island au fost lansate de-a lungul a cinci luni (câte un episod pe lună) și continuă povestea lui Guybrush Threepwood, a nevestei sale Elaine și a piratului demon LeChuck. Evident, Guybrush devine din nou un cleptoman notoriu în căutarea unui leac împotriva Pojarului Voodoo.

Mențiune: The Secret of Monkey Island Special Edition

Cel mai bun joc sportiv:
FIFA 10

În 2009, pentru al doilea an consecutiv, canadienii de la EA Sports au reușit să le fure laurii celor de la Konami. Noul sistem de control care permite o libertate de mișcare la 360 de grade, gameplay-ul finisat și sutele de echipe licențiate sunt câteva dintre motivele pentru care FIFA 10 (Xbox 360 și PS3) este jocul sportiv preferat al redacției tGC. Aceste noutăți palesc însă în fața componentei multiplayer, care poate rivaliza în popularitate până și cele mai jucate MMO-uri.

Cel mai bun Fighter / Brawler:
Street Fighter IV

Fighterele s-au întors și par să fie mai multe ca niciodată. Anul trecut am văzut o întoarcere a lui Mortal Kombat, iar anul acesta Street Fighter IV pleacă încoronat drept cel mai bun joc de bătăi. Întoarcerea personajelor clasice din Street Fighter II, cât și includerea unor noi personaje originale, cu un gameplay foarte bine realizat, totul prezentat într-o grafică 3D combinată cu desene japoneze au ridicat Street Fighter IV peste Tekken 6 sau BlazBlue.

Cel mai bun joc de pe Xbox 360:
Batman Arkham Asylum

Având în vedere faptul că jocurile licențiate după desene animate, benzi desenate sau filme sunt de obicei slabe din punct de vedere calitativ, nu avea nimeni mari așteptări de la Batman. Din fericire echipa rocksteady ne-a demonstrat că se poate realiza un joc licențiat de calitate. Atât povestea, grafica, gameplay-ul cât și voice actingul (Mark Hamill, anyone?) din Batman Arkham Asylum au ridicat Batman Arkham Asylum peste toate celelalte jocuri lansate pe Xbox 360 în 2009.

Cel mai bun joc de pe PlayStation 3:
Uncharted 2 Among Thieves

Probabil cu toții vă așteptați deja la acest premiu, văzând toate celelalte premii pe care Uncharted 2 le-a câștigat. Având în vedere că acesta a câștigat la categoriile: cea mai bună grafică, cel mai bun sunet, cea mai bună poveste, cel mai bun joc de acțiune third person și cel mai bun joc al anului, era imposibil să nu câștige și titlul de ”Cel mai bun joc de pe PlayStation 3”, având în vedere că este singura platformă pe care a fost lansat.

Cel mai bun joc de pe Nintendo Wii:
Metroid Prime Trilogy

Una dintre cele mai aclamate serii de jocuri produse de Nintendo s-a modernizat şi s-a întors în formaţie completă, pe un singur disc. Primele două jocuri din seria Metroid Prime au fost un pic îmbunătăţite grafic şi adaptate la controlul cu Wii Remote-ul, după care, împreună cu cel de-al treilea joc (Metroid Prime: Corruption) s-au decis sa ne ofere cea mai tare colecţie de jocuri pentru Wii la preţul unui singur joc. Apropos, cum îţi sună “80 de ore de joc”?

Cel mai bun joc de pe PC:
Batman Arkham Asylum

O coincidență mare, dar cel mai bun joc de pe ambele platforme Microsoft este Batman Arkham Asylum, un titlu care nu numai că a aparut și pe PlayStation 3, ci a avut și conținut exclusiv pentru platforma Sony. Din fericire, gamerii de pe PC au primit și ei ceva în plus: grafică la rezoluții mai mari și fizică accelerată de Nvidia PhysX. Acest lucru a permis producătorilor să adauge tot felul de hârtii care zboară în toate direcțiile în timpul luptelor, scântei și materiale textile care se rup, elemente neîntâlnite în versiunile de console.

Cel mai bun joc de pe PSP:
Motorstorm Arctic Edge

Seria Motorstorm a debutat pe PlayStation 3, iar anul acesta a făcut trecerea pe PSP cu Motorstorm Arctic Edge. Deși avem de a face cu o platformă mult inferioară din punct de vedere al performanței, jocul și-a păstrat gameplay-ul intact și nici grafica nu putem spune că este rea, ba din contră.  Modul Festival poate dura peste 15 ore, iar multiplayer-ul prin PlayStation Network funcționează impecabil. Fiind vorba despre un joc mobil, poți face o cursă rapidă oriunde pe ritmuri de rock și drum & bass.

Mențiune: Resistance Retribution

Cel mai bun joc de pe Nintendo DS:
Mario & Luigi: Bowser’s Inside Story

Mario & Lugi: Bowser’s Inside Story este probabil cel mai ciudat joc în care apar cei doi eroi. Este vorba despre un RPG umoristic, în care Mario și Luigi sunt înghițiți de Bowser, iar evenimentele care  se întâmplă în interiorul acestuia au repercusiuni asupra lui. Deși Scribblenauts sau Zelda Spirit Tracks păreau alegeri mai bune, umorul din Mario & Luigi l-a făcut să iasă mai mult în evidență.

Mențiune: Scribblenauts

Cel mai bun joc de pe iPhone:
Real Racing

Acesta este primul an în care oferim și premii pentru jocurile de iPhone. Gameloft fost deosebit de darnici cu suportul pentru iPhone în acest an, dar premiul se duce la Firemint pentru al lor ”Real Racing”. Jocul este un simulator neașteptat de bun pentru telefonul de la Apple, putând fi comparat chiar cu seria Gran Turismo în termeni de gameplay. Modul de control este customizabil, putând fi adaptat pentru preferințele oricui, iar multiplayerul prin WiFi sau Bluetooth completează experiența jocului. De asemenea suportul pentru folosirea melodiilor din telefon pe post de soundtrack este bine venit.

Mențiuni: N.O.V.A., Canabalt, Rolando 2

Voi incepe cu datorită. Am hard disk pe console acum. Foarte bun, nu? Adică nu îmi mai fac probleme pentru spațiul de salvat. Oricât de multe jocuri aș avea, întotdeauna vor avea loc pentru salvări pe umilul meu hard. Și pun pariu că o să le primească cu platanele deschise.

Nu trebuie să îmi cumpăr mai multe memory card-uri. Pot să îmi instalez o parte din anumite jocuri pe el și blocul optic nu îmi va mai fi folosit atât de intens când mă joc. Păcat că doar anumite jocuri fac asta. Apoi pot să downloadez demo-uri si jocuri full de pe PSN sau Live, ceea e punctul forte pentru hard diskuri pe console, dar cam asta ar fi. Nu mai găsesc puncte pozitive pentru acel datorită. Dacă mi-a scăpat ceva, vă rog să aduceți în completare.

Să trecem la din cauza primului Xbox. Da, din cauza lui am hard disk pe console acum. Și odată cu hard-ul, îmi vin problemele. Patch. Patch si patch. Și apoi alt patch. Și după, ghici ce? Corect! Încă un patch. Ce s-a întâmplat cu timpul când developerii erau obligați indirect să producă un joc fără a se baza pe așa ceva? Mă refer la era Playstation 2. Se știa că dacă ai scos un joc cu probleme, în care dai peste bug-uri la fiecare 5 minute și la fiecare al șaptelea fir de iarbă deodată, unde nu puteai să faci un quest din linia principală a poveștii deoarece dezvoltatorii și testerii nu și-au făcut datoria cum trebuie din cauză că au avut prea multe nopți alături de blondele care au gâtul lung și fac spume după fiecare gură, acel produs avea cele mai mari șanse să facă din firma producatoare, un loc unde mai exista decât birouri goale. Era vremea când exista bun simț și jocul nu era împins să iasă cât mai repede pe piață asemeni unei mirese în noaptea nunții.

” -De Crăciun să fie deja la vânzare, că să scoatem mai mulți bani. ”

” -Dar suntem deja în decembrie și jocul nu e finisat cum trebuie. ”

” -Lasă băi, că putem să-i plesnim un PATCH pe la sfârșitul lui februarie, anul viitor. ”

Într-adevăr. Puteți să-i plesniți. Sunt sigur că o să îmi trageți cel puțin 5 patch-uri.

Tot în categoria ” din cauza ” intră marele si mult trâmbițatul DLC. De la început am crezut ca DLC-ul e o păcăleală de zile mari la care numai băieții ” dăștepți ” s-ar fi putut gândi. Întotdeauna am fost de părere că acel content e finit și tăiat din jocul final sau că se află de la inceput pe disc gata să fie oferit spre download *a putea fi accesat* contra unei sume de bani. Și jocurile precum Resident Evil 5 si Modern Warfare 2 mi-au confirmat acest lucru. Cât de cioflingar și om de butoi să fii incât sa faci asta!? E de înțeles că vrei să scoți cât mai mulți bani, dar fă-o intr-un mod onorabil față de mine ca simplu consumator. Vrei să-mi iei banii, nu? Atunci lasă-mă să ți-i dau. Altfel vei avea parte doar de blesteme, calamități verbale, urări de faliment și de mutări de domiciliu in Somalia din partea mea. Vezi domnul Bobby Kotick. Nu sunt idiot, uneori DLC-ul e gratis și asta nu poate decât sa aducă vorbe de laudă din partea comunității de gaming și a presei de specialitate, dar cazurile acestea sunt rare. Mai e și cazul jocurilor precum Singstar, Guitar Hero, Rockband care sunt updatate cu melodii noi sub forma unor pack-uri de DLC. Aici înțeleg și sunt total de acord. Nu se putea realiza altfel. Asemenea content nou apare întotdeauna și acest lucru nu ține de  programatori sau publisheri. Nu se putea introduce în jocul deja cumpărat fără a dezvolta un joc nou.

Ca o concluzie, din punctul meu de vedere, introducerea hard disk-ului în console e o alegere pozitivă in proporție de 45% și negativă în 55%. Apreciez posibilitatea de a downloada jocuri oldies și noi de pe PSN si Live, dar dacă nu ar fi fost acest lucru, ați fi putut să vă luați salvările nelimitate, update-urile, patch-urile si DLC-ul înapoi fără niciun regret și să-mi da-ți vremea Terminator/Playstation 2 înapoi. Dacă am uitat ceva sau nu sunteți de acord cu mine, vă rog, corectați-mă sau contraziceți-mă, dar nu uitați că tot ce am scris, am făcut-o strict din punctul de vedere al gamingului. Până la următorul feature, numai de bine!

P.S. Din punctul de vedere de update al firmware-ului, se găseau și alte metode, nu era musai să am HDD în consolă.

Dacă punem problema așa, aproape fiecare român iți va răspunde că Griguță Z. De fapt se poate pune întrebarea dacă preferă să cumpere un joc sau să-l pirateze și replica o sa fie că de ce ar da bani pe ceva care deja e gratis. Sau că nu vor muri developerii de foame daca el, ca persoană fizică, nu-l va cumpăra. Niște răspunsuri destul de pertinente, dar eronate fundamental în același timp. Eronate din mai multe motive. Dacă îmi place jocul, de ce nu aș vrea să îl iau în original și să dau un ban celor care l-au dezvoltat? Cine știe cum contribuie leul meu la următorul proiect al lor. Nu știu daca îmi place sau nu? Urmăresc presa de specialitate si văd ce are de spus în legătură cu el. Nimeni nu zice că ar trebui să fiu de acord cu ea, dar pot să îmi fac o idee. M-am informat deja în legatură cu jocul, l-am întors pe toate părțile și mă atrage? Și in același timp nu mă plâng de bani, dar mă gândesc că ar putea fi folosiți în scopuri mult mai benefice pentru mine cum ar fi să îi strâng la ciorap sau să îi dau pe nu-știu-ce bling-bling că o să mă ajute mai mult la agățat de femei (nu zic că unii nu au nevoie de așa ceva) sau că aș putea să îmi cumpăr un anumit accesoriu pentru un anumit lucru care nu mă interesează deloc și eu tot o să piratez acel joc? Păi asta înseamnă că fac parte din crema de sus a clasei nesimțite de pirataj in masă. Apoi, trăind într-o societate în care ciomagul nu mai e argumentul suprem care îți permite sa deții ceva pe bună dreptate, ar fi normal ca noi să cumpărăm ceea ce dorim și să nu ne rezumăm la a da bâte pe spate dezvoltatorilor de jocuri. O parte chiar merită asta, dar prefer să nu mă înjosesc atât de mult.

Astea fiind spuse, tot respectul pentru Griguță Z. Și cum thetGameCAST e aici de a îndruma și ajuta gamerul român, voi incepe campania: Vreau Originalul! Va incepe din ianuarie 2010, se va desfașura pe tot parcursul anului si va consta în acordarea a 100 RON pe lună din partea mea pentru achiziționarea unui joc original, unui membru tGC care o să scrie pe site de ce și-l dorește, având la bază argumente forte. Niciun tGC-ist nu poate fi victorios de două ori. Premiul nu se acordă pentru un joc care are valoarea mai mică de 110 RON și nici pentru second-hand-uri. Restul sumei o să fie completată de câștigător. Nu este mult, dar e un început. Corect?

Numai de bine!

Apoi a venit vremea AMD K6 la 350 MHz. Ohohooo. Total altă lume. Adica vorbim despre Voodoo Banshee, 64 RAM, Quake 2, Unreal Tournamet, Delta Force, Starcraft și Worms Armageddon în LAN. Mortal Kombat 4, Heroes 3, NFS Hot Pursuit și Road Challenge si una bună, multă bucată de alte jocuri. De la acea vreme mulțumesc Sfintei Coincidențe că nu m-a facut alergic la tastatura si mouse.

După infinit de mult timp trecut de la faza săli de jocuri pe PC, în sfârșit cuiva i s-a facut milă de mine și mi s-a cumparat o bestie cu un AMD Sempron, FX5500 și 512 RAM. Cam de atunci am inceput sa urăsc consolele. De fapt să urăsc PlayStation 2. De ce? Pentru că mai tot timpul apăreau jocuri pe acea platformă și PC-ul era lăsat baltă. Și cand zic jocuri, mă refer la GTA San Andreas. Adică, hai mă! Ce hardware are PS2-ul și ce hardware are PC-ul? Nu mă interesează, eu vreau jocul pe PC și îl vreau acum! Rockstar? Rockstar pot să $#@%$&^^%$#%$#^&&^$%$ ^%^$$* &^$^%*()__^%$#$#!@%!!*. Și puteți sa mai băgați și voi câteva. Apoi anunțul cu Assassin’s Creed, care dacă-mi aduc eu bine aminte, trebuia sa fie exclusivitate PS3. Eram de două ori nervos:
1) că au renunțat la Prince of Persia
2) de ce să fie exclusiv PS3?
PC-ul nu mai e bun? Și-a pierdut din șarmul lui de damă de companie? Știți ce, băi studiourilor de jocuri?! Puteți să vă duceți exact unde nu mă lumineaza Soarele. Și PlayStation poate să se ia de cap și să se dea cu el de calorifer.

Da, cam asta era atitudinea mea pe vremea aia. Și sincer cred că orice gamer care a pornit de la Rambo/Terminator, a trecut prin fazele astea. La mult timp de atunci mi-am cumparat un PS2. Apoi un PS3. Tocmai mă angajasem. După, am simțit nevoia de un PS2 slim exact ca mine. La urmă a venit vremea de un PSP, apoi un Xbox 360 și am primit și un Nintendo DS. Și au urmat zile și nopți pline de Shadow of the Collossus, God of War, Midnight Club 3, Buzz!, Motorstorm, Heavenly Sword, Assassin’s Creed, Burnout, CoD 4, Batman… Se înțelege ceea ce vreau să spun. Sper.

Deci, bună. Ideea de bază a acestui post era să mă prezint. Mă intitulez Adi Liță și voi face parte din echipa tGC. Ca o completare adusă titlului, la drrakku11 și cu toate Heineken-urile!

Numai de bine!

.

Chat – Funcția de chat a fost una din cele mai comune cerințe pe care le-am primit din partea voastră. Analizăm includerea unui asemenea modul, intr-un fel care să se integreze cât mai bine cu noul design al site-ului.

Podcast – Suntem dispuși să realizăm un podcast atât timp cât acesta ar fi ascultat și adiția acestuia va fi apreciată de voi. It’s up to you.

Poll-uri – O altă idee care ne-a plăcut a fost introducerea de poll-uri pentru a vedea opinia cititorilor asupra unor anumite subiecte. Ar fi o funcție destul de ușor de adăugat, iar dacă se va materializa, ne gândeam la un poll săptămânal. Din nou, această adiție este o lăsăm la latitudinea voastră. You want it, you’ll get it.

Newsletter Săptămânal – theGameCAST dispune deja de un seriviciu RSS compatibil cu majoritatea readerelor de ATOM și RSS. Am văzut prin feedback-ul vostru cerințe pentru un newsletter săptămânal. Având în vedere planurile noastre pentru site, acesta s-ar preta foarte bine pentru cei care nu pot vizita site-ul zilnic, iar în weekend vor să vadă doar știrile și materialele esențiale ale săptămânii. Ușor de realizat, dacă mai există solicitări în acest sens, we’ll make it happen.

Clipuri HD – Vă asigurăm că trecerea cât mai rapidă către formatele HD este una din prioritățile noastre. Când acest lucru va fi posibil, fiți siguri că va fi implementat. Răbdare!

Reportaje lansări video – Această sugestie făcea parte deja din planurile noastre de viitor. Ramâneți pe theGameCAST și veți avea surprize plăcute în acest sens.

Logo nou – Nu știm exact ce este în neregulă cu logo-ul actual theGameCAST, dar v-am auzit strigătele și odată cu noul design vom avea foarte probabil un nou logo… un fel de rebrading, să zicem.

Video Reviews - Chiar dacă theGameCAST conține deja câteva review-uri video, anumite circumstanțe ne-au făcut să renunțăm pe o perioadă nedefinită la acestea. Pe viitor vrem să vă aducem din nou acest tip de materiale, iar în viitorul apropiat v-am pregătit o surpiză în acest sens, deși nu este chiar ceea la ce vă așteptați. Just be patient.

Forum – Una din întrebările cheie din formulare nu prea ne-a adus un rezultat edificator din partea voastră, iar părerile pro și contra-forum au fost prezente în cantități cât de cât egale. Având în vedere că forumul nu este una dintre prioritățile noastre, ne vom mai gândi la această adiție la site.

Hardware Reviews - Am analizat câteva opțiuni pentru a implementa așa ceva pe theGameCAST. Momentan, aceste inițiative rămân doar la stadiul de proiect. Atunci când condițiile necesare vor fi îndeplinite, fiți siguri că vom reveni asupra acestuia.

Versiune in engleza – Dezvoltarea site-ului dincolo de barierele limbii române este unul din proiectele noastre de viitor. Momentan însa, tGC va rămâne un site scris în românește (and some english, of course), dedicat cititorilor romani.

Retro Gaming – O secțiune pe care am vrea să o realizăm, dar până nu am văzut sugestiile nici nu ne-am gândit că am putea avea așa ceva pe site. Vom analiza implicațiile unei astfel de secțiuni și vom vedea dacă este sau nu realizabilă.

Renunțarea la WordPress – WordPress este un motor foarte flexibil și accesibil. Nu avem planuri de a renunța la WordPress în viitorul apropiat.

Clipuri Downloadabile - Întrucât clipurile theGameCAST nu sunt hostate pe un server privat, ci pe serviciul www.gamerstube.com, momentan nu putem oferi spre download clip-urile care se postează pe site. Dacă vor exista destule cereri în acest sens, vom încerca să oferim fișierele video prin intermediul unor servicii de fileshare sau prin torrenți (să știți că nu au fost inventați pentru piraterie!).

Video Walthroughs – Unii dintre voi ați cerut video walkthroughs. Din păcate, timpul și munca investită nu s-ar justifica, întrucât internetul este plin de așa ceva. Un simplu search pe Google sau pe YouTube v-ar ajuta mai repede.

Comic tGC – Este o idee pe care am conceput-o de ceva vreme. Din păcate nu s-a materializat nimic încă, dar asta nu înseamnă că nu o vom realiza… cândva. Vrem totuși ceva calitativ, iar pentru asta ne trebuie o idee bună. Don’t lose hope!

Sectiune Buy/Sell and/or Magazin Online – Deocamdata tGC nu are gând să facă așa ceva. Vă invităm să apelați cu încredere la partenerii noștri pentru a achiziționa jocurile pe care le doriți pentru colecțiile personale.

PSP Videos – Clipurile înregistrate direct de pe PSP sunt o prioritate pentru noi. Din păcate trebuie să testăm această funcție întrucât numai versiunile Slim și Go suportă video out. Momentan există niște limitări ce variază de la model la model și va trebui să găsim soluția ideală pentru înregistrare.

Produse Promoționale tGC -  Analizăm foarte serios posibilitățile de a vă oferi (contra cost sau drept premii) produse promoționale theGameCAST. Nu știm însa cât de bine primite ar fi acestea. We need more input from you guys. You want them, you’ll get them.

Jocuri tGC – Luam în considerare opțiunea de a realize și de a vă oferi jocuri exclusive, lansate sub brandul tGC. Nu vă așteptați totuși ca acest lucru să se materializeze prea curând.

Concursuri de fidelitate – La capitolul acesta, așteptăm sugestiile voastre în legatură cu modalitățile de desfășurare. Trebuie luat în considerare și faptul că premiile pentru aceste concursuri nu vor putea fi la fel de consistente ca în cazul concursurilor clasice.

Cam acestea au fost sugestiile care ne-au atras atenția și sperăm că v-ați lămurit din comentariile noastre cum stau lucrurile momentan. Dacă aveți alte sugestii sau vreți să comentați pe baza acestora, folosiți cu încredere comentariile. De asemenea, vrem să realizăm un poll cu lucrurile care ni se par nouă realizabile în cel mai scurt timp, iar în funcție de voturile voastre ne vom seta prioritățile. Sperăm noi ca noul design să fie o îmbunătățire față de cel prezent și prin acesta să ne apropiem mai mult de voi.

Echipa theGameCAST

P.S. : O ultimă găleată de feedback va conține cele mai haioase răspunsuri din formularele voastre. Nu știm exact când se va răsturna, dar fiți cu ochii în patru.

Meniul jocului mi s-a părut foarte interesant, cu desene în stilul perioadei celui de-al doilea Război Mondial, foarte viu colorat. Ajuns în jocul propriu-zis, trec peste clipul de introducere care era format în mare parte din scene filmate din război și încerc să ajung în mijlocul acțiunii. Din păcate sunt întâmpinat de o misiune ”tutorial” pe care nici măcar nu am dus-o până la capăt (deh, timpul era limitat).

Versiunea pe care am testat-o a rulat pe un Xbox 360, iar controlul nu a fost deloc greu. Stick-ul dreapta controla accelerația, iar stick-ul stânga controla axele verticale și orizontale ale avionului. După o decolare fără prea multe probleme jocul îmi cere să zbor la altitudine mică deasupra unor clădiri marcate prin markere speciale. Uhm.. nu că ar fi fost prea greu să fac asta, dar tentația cât și satisfacția aferentă de a înfige avionul în prima clădire au fost prea mari pentru a rezista.
Întors la începutul nivelului, mă prefac ”copil cuminte” și urmez instrucțiunile până când am libertate ceva mai mare și am trecut de checkpoint-ul de după decolare. Îmi sunt prezentate mitralierele și primesc o serie de inamici pe care să îi dobor. Mi-a luat câteva încercări pentru a reuși să scap de toți inamicii, în mare parte datorită controlului cu care m-am obișnuit ceva mai greu.

Următorul obiectiv era eliminarea unui grup de inamici folosind Ace Shot. Ace Shot este o mecanică de Bullet Time ce a fost atribuită unui joc de luptă aeriană. Tot ce trebuie să faci pentru a intra în acest mod este să blochezi ținta pe inamic apăsând butonul A de pe gamepad, iar după o perioadă în care se încarcă o bară pe crosshair timpul se dilată iar un zoom in se face pe inamic. Pentru a-l doborî dintr-un singur foc nu trebuie decât țintit unul din punctele critice (motor, aripi, coadă) și apăsat pe foc (RT). O animație foarte spectaculoasă se declanșează, iar inamicul cade, fără drept de apel.

Trebuie să menționez faptul că deși puțin prea colorat pentru gustul meu, jocul arată bine, iar norii volumetrici folosiți adaugă o bilă albă pe partea de grafică. Nu m-am descurcat în schimb să atac ținte ce se aflau la sol, dar asta este una din problemele mele cu jocurile de aviație. De asemenea, jocul are două moduri de control, Arcade și Professional. Pe parcursul acestui gameplay am jucat pe setarea Arcade, jocul beneficiind astfel de un Aim Assist.

Heroes Over Europe merită încercat dacă vă plac jocurile cu avioane, dar nu vă descurcați cu un simulator adevărat (MS Flight Simulator).

[Slideshow]

Prezentarea jocului a fost realizată de Răzvan Amzu, director de achiziții în cadrul Best Distribution, alături de care se găsea Claudiu David, pilot de raliu. În oboseala mea din acea dimineață nici nu am observat în prima fază BMW-ul Seria 3 parcat în fața librăriei cu Shift la număr sau pe fetele îmbrăcate în pantaloni de piele și cu sutiene push-up cu două numere mai mici. Din fericire, după o Cola la 0.5 pe stomacul gol totul era mult mai limpede. Am și dat o tură în joc alături de Cosmin Aioniță de la Xtrem PC și Matei de la PeoplePlay, dintre care am scos cel mai bun timp.

[Slideshow]

Cam asta a fost pe scurt experiența mea de la lansarea jocului. M-am ales cu o copie de PC gratuită, grație Best Distribution și cu o jachetă pe care nu cred că o voi purta vreodată. It’s just not my style. După amiaza, consolele au fost pe mâna publicului ce a venit să participe la concurs. Traseele alese pentru concurs au fost Alpental, Silverstone, Rustle Creek, Wiyatomi și la final London Royale. Premiile au fost consistente, patru dintre concurenți plecând acasă cu premii. Astfel: Locul I a fost ocupat de Marius Brumă, iar premiul a constat într-o consolă Xbox 360 Arcade + NFS Shift , pe Locul II s-a situat Parmac Radu, care a plecat acasă cu o copie a jocului NFS Shift și o jachetă (cea pe care am primit-o și presa), Dumitrescu Radu a plecat de pe Locul III cu o copie a jocului, iar Niță Ioan de pe Locul IV s-a ales cu o jachetă.

[Slideshow]

Probabil mă simțeam mult mai bine la această lansare dacă eram odihnit, dar overall, a fost o experiență nouă față de lansările la care a asistat theGameCAST până acum. Fiți cu ochii în patru pentru anunțuri, deoarece toamna aceasta vom mai avea parte de cel puțin încă trei lansări de jocuri.

Imaginile au fost furnizate de GameShop.ro

[Slideshow]

Prima misiune te pune în pielea lui Ray (you know, crazy preist from Call of Juarez 1), pe vremea când el și fratele său Tommy luptau în Războiul de Secesiune. Obiectivele sunt destul de simple aici, rolul misiunii fiind de a te învăța particularitățile de gameplay ale lui Ray. Acesta poate mânui două pistoale simultan, poate utiliza într-o mână un pistol, iar în cealaltă dinamită și poate folosi un atac special foarte interesant. Atacul special se poate folosi numai după ce un anumit număr de inamici au fost eliminați, iar activându-l, jocul intră într-un fel de ”Bullet Time” și cu stick-ul dreapta se pot marca inamicii pe care vrem să îi eliminăm. Când timpul de ”marcare” se termină sau gloanțele celor două pistoale sunt depășite de numărul de markere, jocul se întoarce la timpul normal iar Ray îi împușcă cu o viteză amețitoare pe toți cei marcați. Există câteva instanțe în care se poate trage și cu un tun, deși țintirea nu este foarte exactă, acesta neavând un crosshair și cu un gattling gun destul de pacificator pentru inamici.

[Slideshow]

A doua misiune ne pune în controlul lui Tommy, un personaj bazat pe lupta la distanță și pe stealth, spre diferență de Ray. Această misiune este folosită ca un tutorial pentru Tommy și are ca obiectiv salvarea familiei lor de atacul iancheilor. Aici va trebui să eliminăm inamici de la distanță și ascunderea într-un lan de porumb este crucială pentru supraviețuire. Atacul special al lui Tommy folosește autoaim, iar pentru a trage trebuie ”flickuit” stickul analog stânga al controllerului jos-sus dintr-o mișcare rapidă. Acesta poate trage maxim șase focuri de acest fel, destule pentru a elimina șase inamici. Tommy dispune de asemenea și de un bici cu care se poate cățăra în diverse locuri inaccesibile în alt fel și de cuțite pe care le poate arunca pentru a omorî inamici mai silențios. A fost introdusă și o mecanică de gameplay cooperativ între cele două personaje, aceștia putând asalta clădiri prin intermediul acesteia. Fiecare dintre cei doi se poziționează pe câte o parte a unei uși. Când sunt pe poziții aceștia deschid ușa, iar Bullet Time-ul intră iar în acțiune. De această dată avem două ținte (asemănătoare cu mecanica specială din primul Call of Juarez) ce se mișcă spre centrul ecranului. Când una din ținte (din stânga sau din dreapta) trece peste un inamic trebuie să tragem (ori cu triggerul din stânga ori cu cel din dreapta, după caz).

[Slideshow]

Nivelul al treilea este un tutorial pentru alte două mecanici de joc importante: duelurile între pistolari și cumpărarea armelor. Duelurile sunt complet regândite față de primul joc. Într-un cadru tipic american, avem personajul cu care jucăm în stânga, iar in depărtare în partea dreaptă a ecranului se poate observa inamicul. Stick-ul stânga ne ajută să ne mișcăm în cerc stânga dreapta (important deoarece inamicul se mișcă, iar personajul controlabil va trebui să se miște după el pentru a-l putea împușca). În acest timp cu stick-ul dreapta se poate controla mâna dreaptă pe care trebuie să o ținem cât mai aproape de pistol, dar nu trebuie sa îl atingă înainte de a se auzi sunetul ce dă startul duelului. Când se aude semnalul, se apasă stickul dreapta la maxim pentru a lua pistolul iar cu obișnuitul Trigger Dreapta se trage. Important este evident să tragi înaintea inamicului pentru a avea șanse mai mari de supraviețuire. Mecanica de cumpărare, însă, nu este nimic special. Intri într-o clădire marcată pe ecran ca magazin de arme, pui ținta pe ce vrei să cumperi din magazin și apeși butonul de buy. Nimic mai simplu. De aici se pot cumpăra noi arme sau muniție, iar banii se adună în timpul luptelor, de la inamicii eliminați.

[Slideshow]

Jocul se controlează destul de bine cu gamepad-ul, iar framerate-ul a fost fluid și constant în majoritatea scenelor de gameplay. Au fost câteva probleme de framerate la un moment dat, dar având în vedere că era o versiune beta se poate trece cu vederea, mai ales că nu a scăzut în așa fel încât să nu pot continua jocul. Deși grafica nu este cea mai bună din ultima vreme, jocul nu arată rău, iar luat în ansamblu, fără a te holba de la 1cm de ecran la fiecare textură și model 3D, arată bine, surprinzând perfect perioada Vestului Sălbatic.

Cam atât despre prima impresie lăsată de acest joc, mi-au plăcut inovațiile de gameplay pentru fiecare personaj, iar experiența în sine este satisfăcătoare. Așteptați-vă la un video Hands On cu acest joc cât de curând.

În total am ales opt jocuri cât mai variate, atât ca vârstă, cât şi ca preţ. Am adăugat şi două titluri ce se regăsesc pe Xbox Live Arcade, respectiv PlayStation Netwok, pentru a acoperi cât mai multe genuri şi platforme. Dacă acest top va fi întâmpinat cu reacţii pozitive, mai mult ca sigur vom continua cu alte ediţii mai des. De asmenea, vă încurajăm să ne transmiteţi în cadrul comentariilor ce joc aţi alege voi sau ce titluri aţi achiziţionat deja (dacă este cazul).

8. Prince of Persia: The Sands of Time (2003). Deşi se află cu fix o generaţie în urmă, acest titlu nu conteneşte să impresioneze chiar şi acum. Pentru cei care nu au avut ocazia să-l încerce, Sands of Time este, dacă nu mai mult, o bună lecţie de istorie şi o ocazie de a observa schimbările prin care seria a trecut de la geneza sa din 1989, la trecerea în 3D şi până la generaţia HD unde se află acum. În plus, aproape toată selecţia de jocuri de pe GOG.com este demnă de laude, datorită preţurilor imbatabile. Vă invităm să o consultaţi aici.
Preţ: 9.99 USD ~ 31 RON
Platforma: PC
Disponibil pe: www.gog.com / link
.

7. Tomb Raider: Anniversary (2007). Mai rar vezi un remake de calitate, iar şi mai rar acest joc este la reducere pe Steam (cu 75%) chiar atunci când noi ne decidem să facem o astfel de listă. Deşi oferta este valabilă doar în acest weekend, nu panica dacă citeşti acest articol mai târziu, preţul complet al jocului încadrându-se oricum în limita nostră. Dacă nu ai destule motive să te hotărăşti asupra acestui joc, cel mai bine citeşti mai departe. Dar ţine minte faptul că Tomb Raider Anniversary este remake-ul primului titlu Tomb Raider, cel din 1996, acelaşi care a făcut milioane de gameri să geamă la unison privind mişcările robotice ale unui model 3D.
Preţ: 19.99 EUR 5.0 EUR ~ 20 RON
Platforma: PC
Disponibil pe: www.steam.com / link
.

6. Company of Heroes (2006). Lansat acum aproape trei ani, Company of Heroes este unul dintre cele mai arătoase jocuri cu tematica WW2 făcute vreodată. Un adevărat benchmark pentru hardware-ul de  la vremea lui, acesta este astăzi disponibil la preţul de aproximativ 10 Euro. Cu un scor pe metacritic de 93 şi o campanie singleplayer foarte bună, mai ales pentru fanii seriei TV Band of Brothers, jocul este obligatoriu. De fapt, singurul motiv pentru care nu ocupă un loc fruntaş în topul nostru este pentru că aproape toată lumea l-a jucat deja.
Preţ: 9.99 EUR ~ 42 RON
Platforma: PC
Disponibil pe: www.steam.com / link
.

5. Beyond Good and Evil (2003). Un titlu care nu are nevoie de nicio prezentare, un adevărat clasic al jocurilor 3D, cu o poveste science-fiction extraordinară şi de-a drepul ieşită din comun. Toate aceste caracteristici combinate cu o modul original în care jocul abordează şi combină genurile existente, precum şi o realizare artistică de lăudat, fac acest titlu un candidat perfect pentru topul nostru. Jocul este contemporan cu Prince of Persia: Sands of Time, deci nu ar trebui sa existe plângeri referitoare la calitatea sa grafică.
Preţ: 4.99 EUR ~ 20 RON
Platforma: PC
Disponibil pe: www.steam.com / link
.

4. Flower (2009). Bazat pe un concept unic, Flower este unul dintre cele mai bune – şi arătoase – titluri disponibile pe PlayStation Network. Jocul te va pune în situaţia de a controla flori (da, aţi citit bine) şi în ipostaza de a schimba lumea prin intermediul acestora. Mai multe detalii despre acest titlu puteţi afla chiar în acest review scris de colegul nostru Red.Beard pentru Eurogamer România.
Preţ: 9.99 USD ~ 31 RON
Platforma: PlayStation 3 – PSN
Disponibil pe: PlayStation Network

.

3. World of Goo (2008). Distribuţia digitală a favorizat în ultima vreme apariţia de jocuri de la developeri independenţi. Iar de multe ori aceste jocuri ne amintesc de vremurile vesele ale copilăriei, când abia descoperisem magia jocurilor video. Astfel de exemple sunt Braid sau Castle Crashers, alături de majoritatea selecţiei de jocuri Arcade de pe XBL sau PSN. World of Goo, pe de altă parte, este un titlu indie exclusiv pentru PC şi Wii, în care controlăm biluţe de goo în această lume magică a lor.
Preţ: 19.95 USD ~ 62 RON (PC)
Platforma: PC
Disponibil pe: www.impulse.com / link

.

2. BioShock (2007). Pentru BioShock trebuie să stoarceţi ceva mai mult mărunţiş din buzunar, dar, dacă nu l-aţi jucat până acum, nu ştiu ce mai aşteptaţi. Mai ales că se apropie sequel-ul acestuia. Deci, să vedem… grafică, sunet, poveste, gameplay şi un scor pe metacritic de 96/100 – toate motivele pentru o poziţie bună în topul nostru. Would you kindly buy this game?
Preţ: 19.99 EUR ~ 85 RON
Platforma: PC (de asemenea pe Xbox360 şi Ps3)
Disponibil pe: www.steam.com / link

.

1. Braid (2008/2009). Braid este un titlu ce a impresionat aproape pe toată lumea anul trecut, reuşind performanţa de a rămâne până astazi unul dintre cele mai de succes titluri de pe Xbox Live Arcade. Braid este un joc cu elemente clasice, dar cu un gameplay original şi unic, şi mai puţin un titlu complet original. Însă împreună cu grafica 2D extraordinar de frumos colorată şi “pictată”, Braid este cu adevărat unic şi se ridică la un nivel apropiat de ceea ce am putea numi “artă”. Rezolvarea de puzzle-uri în moduri cât mai ingenioase nu a fost niciodată mai distractivă. Ce este şi mai important de menţionat la acest titlu este faptul că peste câteva zile (10 Aprilie) va fi disponibil şi pe PC. Astfel am împuşcat doi iepuri dintr-un foc, atât pe fanii Xbox 360 cât şi gamerii loiali PC-ului.
Preţ: 14.95 EUR ~ 46.5 RON (PC) / 1200 MS points ~ 50 RON (Xbox 360)
Platforma: PC / Xbox 360
Disponibil pe: Impulse / Xbox Live Marketplace

.

Menţiuni onorabile: The Maw (PC/Xbox360), Septerra Core (PC), Broken Sword Pack (PC), Castle Crashers (Xbox 360), The Dishwasher (Xbox 360), Wipeout HD (PS3 PSN).

Dacă v-a plăcut acest articol, încearcaţi şi prima ediţie a topului nostru cu cele mai ieftine şi bune jocuri. De asemenea, puteţi vizita secţiunea Weekend Bargain a site-ului, unde urmărim săptămânal cele mai bune oferte de pe site-urile de distribuţie digitală.
*Toate preţurile au fost calculate la cursul zilei şi acestea pot varia în funcţie de data la care acest articol este citit.

Sunt un pic şocat. De obicei, jocurile de console sunt definite prin relativa lor simplitate, ce le face mult mai accesibile decât suratele lor mai “serioase” de pe PC. În acest context, primul contact cu Demon’s Souls a fost ca o căldare cu apă rece, aruncată în spinarea unei persoane cufundate într-un somn adânc. Nu numai că jocul celor de la FROM Software este mai complex decât aproape orice joc de consolă contemporan, dar întrece lejer şi majoritatea release-urilor apărute pe PC în secolul XXI.

Demon’s Souls este un action RPG dedicat exclusiv consolei PlayStation 3, apărut momentan doar în Japonia şi alte regiuni ale Asiei. Nu vă lăsaţi însă înşelaţi de originile asiatice ale jocului, acesta este un role playing game cât se poate de occidental şi, foarte curios pentru un joc de consolă, orientat către o audienţă oarecum old-school. Primul lucru care şochează este modulul de creare al personajului: se poate alege între numeroase clase (oferta fiind mult mai bogată decât banalul warrior-rogue-wizard) şi apoi se poate customiza în detaliu înfăţisarea personajului. Nu vă aşteptaţi însă la cine ştie ce dezmăţ grafic, meniurile din Demon’s Souls sunt mai degrabă funcţionale decât estetice, iar feţele personajelor rezultate din procesul de creaţie nu sunt tocmai frumoase. Însă ce contează cum arată faţa din spatele unei impresionante armuri de cavaler medieval?

Jocul debutează cu un tutorial prelungit (pe care, cel mai probabil, îl veţi vedea pe theGameCAST sub forma unui hands-on), în care jucătorul este pus la curent cu sistemul de control din Demon’s Souls. Controlul este extrem de simplu, butoanele R1 şi R2 fiind folosite pentru atacuri, iar L1 şi L2 pentru pararea atacurilor inamicilor. Există un slot dedicat accesării rapide a unuia din item-urile din inventar (folosit de cavalerul meu pentru stocarea “pachetelor de sănătate”), precum şi un echivalent pentru vrăji (cavalerul are acest slot gol la începutul jocului).

Jucătorul poate opta pentru renunţarea la scut, în favoarea folosirii ambelor mâini pentru a mânui arma, caz în care stats-urile acesteia se modifică vizibil. Inventarul este împărţit pe taburi, oarecum asemănătoare cu cele din Oblivion sau Mass Effect. În Demon’s Souls însă, pentru a afla toate caracteristicile unei arme, se poate naviga prin nu mai puţin de trei ecrane, fiecare plin ochi de numere sau descrieri text. Combat-ul are la bază sistemul block-attack sau block-counter-attack, în funcţie de cât de bine cunoaşte jucătorul subtilităţile jocului. Luptele sunt foarte bine realizate, sistemul de lock-on pe un anumit inamic aducându-mi aminte de vechiul Severance: Blade of Darkness. Spre deosebire însă de acesta, luptele din Demon’s Souls sunt mult mai fluide şi naturale. Există de asemenea opţiunea de a renunţa la lock-on şi a ataca direcţional, oarecum asemănător cu ceea ce putem vedea şi în Devil May Cry.

Ceea ce mi-a plăcut însă cel mai mult în prima oră de joc este atmosfera excelentă din Demon’s Souls. Decorurile au acel ceva care aminteşte de lumea întunecată şi apăsătoare din Diablo, oferind mai tot timpul senzaţia că aşa ar trebui să arate o transpunere în trei dimensiuni a universului diabolic creat de Blizzard. Asemănările cu Diablo nu se opresc însă aici: la scurt după finalizarea tutorialului, jucătorul este aruncat sub forma de spirit în Nexus, un hub prin intermediul căruia se vor putea accesa nivelurile propriu-zise ale jocului.

Vreau să trec repede peste banalităţile de genul NPC-urilor care o fac pe fierarii sau negustorii şi să ajung la componenta principală din Demon’s Souls. După cum o spune chiar titlul jocului, rolul principal îl joacă sufletele, fie ele demonice sau cât se poate de umane. În cazul unui deces în timpul jocului, personajul controlat este readus la viaţă în Nexus, sub forma unui spirit, care posedă acelaşi aspect al eroului, însă este acoperit de o aură luminoasă. Viaţa acestui suflet controlabil este însă injumătăţită faţă de forma umană a eroului. Cu ajutorul acestui spirit controlabil, jucătorul poate încerca să-şi găsească forma umană, rămasă în locul decesului iniţial. Dacă şi spiritul moare, atunci jucătorul este din nou înviat în Nexus, însă, de această dată, toţi monştrii din niveluri sunt readuşi la viaţă, progresul iniţial fiind anulat. Un spirit îşi poate dobândi din nou forma fizică fie ucigând demoni puternici, prezenţi de obicei sub forma unor boşi de nivel foarte puternici (dau o bere celui care bate boss-ul din tutorial!), fie apelând la componenta online a jocului.

Prin intermediul PlayStation Network, toate sesiunile de joc din Demon’s Souls comunică între ele, în jocul meu, spre exemplu, apârând tot felul de indicii şi urme lăsate de alţi jucători, în “dimensiunile” lor. Feeling-ul pe care ţi-l lasă citirea unui mesaj de avertizare, lăsat în urmă de un alt jucător într-un punct cheie, este foarte reuşit. De asemenea, dacă întâlneşti o baltă de sânge, poţi fi sigur că acolo a murit deja un alt jucător, dintr-o dimensiune paralelă. Iar dacă dai use pe acea pată însângerată, va fi proiectată o reproducere a secvenţei în care acesta a decedat, prin intermediul unui spirit semi-transparent roşu. Mai mult, deşi personal nu am ajuns încă în acest punct, poţi invada dimensiunea de joc a unui alt jucător, sub forma unui suflet renegat, şi poţi fie să-l ajuţi să-şi îndeplinească obiectivele (un fel de joc cooperativ), fie să încerci să-l răpui. Bineînţeles, şi reciproca este adevărată, lumea personală de joc putând fi invadată de spirite controlate de alţi jucători umani.
Cam acestea sunt primele impresii despre Demon’s Souls, un RPG cum rar vezi în zilele noastre, mai ales pe console. Cât mai curând posibil sper să putem reveni cu un hands-on video al acestui joc.

Varianta demonstrativă ne oferă un tutorial şi o misiune în toată firea, cu o mulţime de lucruri de aruncat în aer. De asemenea, putem debloca 3 fighter jets prin obţinerea de experienţă în misiuni, însă întregul progres va fi pierdut la ieşirea din joc (ca în orice alt demo de pe XBLM).
Dacă sunteţi o persoană mai dinamică şi nerăbdătoare, puteţi sări direct în luptă, deşi eu recomand tutorialul din dotare.  În tutorial, veţi învăţa cum să contolaţi avionul, precum şi o mulţime de lucruri ce vă pot salva pielea.

Jocul necesită o implicare la un nivel destul de ridicat a jucătorului, atenţia la ceea ce se întâmplă în jurul tău fiind crucială. Astfel, va trebui să jucaţi de câteva ori misiunea pentru a stăpâni situaţia aşa cum un pilot adevărat ar face-o. Controlul este foarte iertător şi spectaculos, dar comportamentul avionului în zbor este destul de apropiat de realitate, depărtat oarecum de abordarea arcade la care ne-am fi aşteptat.

Acţiunea are loc la trei ani în viitor, jocul fiind situat în acelaşi setting ca şi Tom Clancy’s Ghost Recon: Advanced Warfighter, undeva după evenimentele din Advanced Warfighter 2. Anul 2012 nu sună prea bine din cauza dependenţei lumii de forţe armate private, numite PMC-uri. Nu prea mult timp trece şi una dintre aceste companii militare decide să atace Statele Unite ale Americii. Time to kill stuff.

Zborul în sine este extrem de satisfăcător iar atacurile aer-sol sunt la fel de încântătoare precum dog fight-urile de la 10.000 de metri înălţime. Sistemele de ghidaj şi asistenţă fac ca orice jucător aflat la stadiul de începător să poată aborda jocul cu uşurinţă. De asemenea, evitarea rachetelor inamice este relativ uşoară pe dificultatea standard a jocului, mai ales dacă iţi pui coechipierii pe modul Defense.

Aşadar, cu toate că demo-ul este scurt, rejucabilitatea acestuia este mare. Putem chiar juca în mod cooperativ cu alte trei persoane, însă partea de Online Multiplayer nu este disponibilă. Feeling-ul generat de acest demo m-a satisfăcut per total, Tom Clancy’s HAWX devenind astfel un titlu pe care il voi juca cu siguranţă la data lansării. Tot ceea ce mai rămâne acum este ca jocul final să se ridice la calitatea pe care am întâlnit-o în acest demo.

Acest ultim bastion se vrea a fi dărâmat de către Halo Wars; ultimul joc creat de studioul Ensemble Studios, exclusiv pentru Xbox 360. Iar cei de la acest studio ştiu câteva lucruri despre un RTS bine copt.

Halo Wars este situat la aproximatv 20 de ani înainte de evenimentele din primul joc al seriei Halo. The Covenant, adunătura “prietenoasă” de rase extratereste, sunt în constant râzboi cu rasa umană. Aparent, aceştia au găsit ceva de interes major pe o anumită planetă, iar USNC nu pot rămâne. I smell trouble.

Demo-ul Halo Wars ne oferă un tutorial şi două misiuni din campanie, numai bune de a trece în revistă o parte din ceea ce jocul final va avea de oferit. Jocul arată şi se aude foarte bine, dar mai ales, se controlează suprinzător de uşor. Sistemul de control este foarte intuitiv şi îndeajuns de complex încât să nu fie considerat prea simplist.

Probabil că uşurinţa controlului depinde foarte mult şi de obişnuinţa jucătorului cu gamepad-ul, mai ales în jocuri ce necesită precizie precum un FPS sau un 3rd person shooter. Dar sunt de părere că nivelele scăzute de dificultate sunt îndeajuns de iertătoare pentru cei mai puţin acomodaţi.

Este evident faptul că schema de control a fost gândită cu grijă,  astfel încât sa fie cât se poate de naturală şi să să redea un feeling apropiat de cel al unui RTS pe PC. Toate unităţile cunoscute şi îndrăgite din cele trei jocuri ale seriei Halo se supun acum unei simple mişcări a degetului mare.

Controlul unui Scorpion din acest nou punct de vedere este la fel de plăcut ca înainte, fapt ce va mulţumi şi cel mai exigent fan Halo. Nivelul de detaliu este impresionant, atât la nivel mediului  înconjurător, cât şi al unităţilor. Adăugaţi aici secvenţe cinematice foarte bine realizate din punct de vedere estetic, voice acting solid, dar şi un soundtrack demn de renumele seriei şi, deja, în opinia mea, avem de-a face cu un titlu de calitate.

De asemenea, în curând pe theGameCAST, vom avea şi un Hands ON video cu acest demo.

Ei bine, iată că la scurt timp am fost chemat din nou în lumea albionului prin intermediul acestui Downloadable Content, intitulat ‘Knothole Island’. GauraNodului este, după cum probabil v-aţi dat deja seama, o insulă! Dar nu orice fel de insulă. Pe acest petec de pământ clima este total diferită şi, mai ales, poate fi controlată de către oamenii ce locuiesc aici.

Problema pentru care tu, eroul, eşti chemat la datorie este deja evidentă. Controlul climei scapă de sub control, iar inhabitanţii insulei sunt complet neputincioşi în această privinţă. Nu o să dezvălui detalii despre poveste aici deoarece este principala atracţie a acestui mic expansion.

Din punct de vedere grafic, jocul arată aproximativ la fel. Dar nu pot să nu remarc o atenţie la detaliu crescută şi un level design poate chiar mai interesant decât în restul jocului. Fulgii de zăpadă, care m-au impresionat la inceputul lui Fable II, se regăsesc şi aici, precum şi alte efecte specifice anotimpurilor de pe Knothole Island.

Acest DLC conţine doar trei quest-uri noi ce vor trece destul de repede, dar, cu toate acestea, Knothole Island aduce şi alte atracţii. Cel mai interesant lucru de pe insulă este fără urmă de îndoială magazinul intitulat Box of Secrets.
Mecanica acestui magazin este una nouă şi unică în Albion. Fiecare item din shop poate fi cumpărat printr-un trade pentru diverse obiecte ce se regăsesc doar în restul jocului şi nu pe Knothole Island. Armele şi armurile ce se obţin aici sunt cu adevarat unice şi vor face orice fan Fable fericit.

Pe lângă acest shop, presărate pe insulă sunt şi zece cărţi ce conţin fragmente despre istoria Knothole, fapt ce sigur vă va face să exploraţi fiecare loc din DLC. Ca bonus, veţi primi şi un achievement.

Per total, Knothole Island işi merită banii şi sper ca Lionhead să extindă şi mai mult Fable 2 prin alte DLC-uri.

Deşi la sfărşitul questurilor jucătorul este pus faţă în faţă cu o decizie clasică (rea sau bună), recompensa este pe măsură. Iar obiectele de pe insulă sunt accesibile pentru cei ce au terminat jocul şi au o sumă frumoasă de bani în buzunar. Lucru ce mă duce cu gândul la faptul că acest DLC a fost mai mult gândit pentru cei ce acum încep jocul, şi nu pentru cei ajunşi deja la sfârşit.

Knothole Island se găseşte exclusiv pe Xbox Live Marketplace pentru preţul de 800 Microsoft Points. Acesta ocupă ~550 de MB spaţiu pe HDD. De asemenea jucătorii ce nu au Knothole Island pot downloada o versiune Free ce le va permite să joace online cu alţi jucători ce deţin Knothole Island (premium).

Platform Awards – Genre Awards – Special Awards – Game of The Year

GRAND THEFT AUTO IV (XBOX 360 / PLAYSTATION 3) – Rockstar Games

Grand Theft Auto IV, apărut în aprilie 2008 pe Xbox 360 și PlayStation 3 a fost, fără îndoială, cel mai bun joc al anului trecut. Povetea unică, lungă și acaparantă, gameplay-ul rafinat cu noi elemente precum sistemul de cover, sunetul excepțional cu zeci de ore de muzică, ambient credibil și voci de prima calitate i-au asigurat lui GTA IV acest titlu. Nu ne rămâne decât să salivăm după DLC-ul pentru 360 în noul an ce a venit și să sperăm că va fi măcar pe jumătate la fel de bun precum conținutul jocului original. Rockstar au dat din nou lovitura, iar acest joc va rămâne probabil în amintirile multor gameri.

GRAND THEFT AUTO IV (PC) – Rockstar Games

Deşi versiunea de console a jocului Grand Theft Auto IV este într-adevăr cel mai reuşit joc al acestui an, lucrurile stau complet altfel pe PC. GTA IV, în forma în care a fost lansat pentru calculatoarele personale, este un reprezentant de seamă a ceea ce înseamnă, din păcate, gaming-ul pe PC astăzi. Bloatware-ul numit Grand Theft Auto IV pentru PC are nişte cerinţe de sistem foarte ridicate (mult mai pretenţios chiar şi decât Crysis), datorate unei optimizări dezamăgitoare. Problemele de framerate sunt completate de cele de control pe mouse şi tastatură, iar anti-aliasing-ul caracteristic jocurilor de PC lipseşte cu desăvârşire, inlocuit fiind de prezenţe nedorite precum Games for Windows – LIVE sau Rockstar Social Club. Pe cât de bun este jocul propriu-zis Grand Theft Auto IV, pe atât de slabă este portarea acestuia pe PC.

——

Vă aşteptăm şi peste un an la theGameCAST video game awards 2009.
echipa theGameCAST – Platform Awards – Genre Awards – Special Awards – Game of The Year 2008

Platform Awards – Genre Awards – Special Awards – Game of The Year

Little Big Planet (PlayStation 3) – Media Molecule

Little Big Planet este un joc de platformă reuşit, dedicat exclusiv platformei PlayStation 3. Ceea ce este cu adevărat inovator la jocul celor de la Media Molecule este modul în care a fost gândit Little Big Planet. Pe lângă campaniile puse la dispoziţie de producător, LBP oferă un editor de niveluri foarte puternic, precum şi uneltele necesare pentru a realiza şi posta propriile creaţii pe Internet. Durata de joc este prelungită astfel cu noi şi noi aventuri, unele inspirate din alte jocuri video, altele concepute pentru a fi jucate în multiplayer, iar altele pur şi simplu deosebite. Dacă pentru un joc de PC, un asemenea model de comunitate online nu este nicio noutate, Little Big Planet reuşeşte această performanţă pentru prima dată pe o consolă.
.

Crysis: Warhead (PC) – Crytek
Superioritatea PC-ului în materie de calitate grafică rămâne de necontestat. Warhead demonstrează acest lucru printr-o optimizare mai bună decât predecesorul său şi o grafică impresionantă.

Gears of War 2 (Xbox 360) – Epic Games
Gears of War a obţinut titlul pentru cea mai arătoasă serie nu numai pe Xbox 360, dar şi în general. Gears of War 2 uimeşte prin calitatea grafică şi tehnologiile noi folosite.

Metal Gear Solid 4: Guns of the Patriots (PS3) – Kojima Productions
Calitatea grafică a scenelor din Metal Gear Solid 4:  Guns of The Patriots este de necontestat, cutscene-urile real-time ale jocului rivalizând filmele  CGI.

Far Cry 2 (Multiplatform)
Dacă predecesorul său a reuşit să uimească generaţia trecută, în faţa unor jocuri precum Half-Life 2 sau Doom3, ei bine, Far Cry 2 reuşeşte să creeze o atmoseferă de nota zece în poate cea mai bună transpunere a Africii, atât pe monitoare, cât şi pe televizoare.

Grand Theft Auto IV (PC, Xbox 360, Ps3) – Rockstar

Michael Hollick (Niko Bellic), Jason Zumwalt (Roman Bellic) şi Timothy Adams (Brucie Kibbutz) sunt cele trei nume care ne-au influenţat în decizia de a acorda premiul pentru cel mai bun sunet jocului Grand Theft Auto IV. Performanţele actoriceşti impresionante ale acestora sunt completate de selecţia diversă de melodii licenţiate şi emisiuni originale, difuzate la posturile de radio şi televiziune din Liberty City. Big mouth prick, it’s Brucie, baby!
.
.
.
.

Metal Gear Solid 4: Guns of The Patriots (Ps3) – Kojima Productions/Konami

Încă de la început, Hideo Kojima a conceput Metal Gear Solid 4: Guns of The Patriots ca un sequel perfect, dedicat în principal fanilor seriei. Astfel, povestea jocului este relatată prin intermediul unor cutscene-uri redate cu ajutorul motorului grafic al jocului, ce pot rivaliza fara probleme cu secvente CGI din filme consacrate. Chiar dacă reuşeşte să răspundă la mai toate întrebările fanilor, firul epic din Metal Gear Solid 4 rămâne destul de accesibil şi celor neiniţiaţi în aventurile lui Solid Snake. Nu uitaţi însă popcorn-ul deoparte, cutscene-urile sunt aproape la fel de lungi precum secvenţele de joc propriu-zis!
.
.

Left 4 Dead (PC/Xbox360) – Valve

Punctul forte al celor de la Valve a fost şi continuă să fie capacitatea de a creea jocuri multiplayer excelente. An de la an, Valve au ceva nou pentru noi, fie că este vorba de un story impresionant precum cel din Half-Life sau un FPS clasic precum Team Fortress 2. In 2008 avem Left 4 Dead. Un joc ce ne trimite într-un zombie survival “movie” împreună cu până la alţi trei prieteni.
Astfel, Left 4 Dead este jocul ce defineşte modul Multiplayer în acest an, atât pentru cei dornici de o “cooperativă sănătoasă” cât şi pe cei ce vor un mod competitiv.

Menţiune: Resistance 2 (PlayStation 3)
.
In Continuare :  Game of The Year

Platform Awards – Genre Awards – Special Awards – Game of The Year

Left 4 Dead (PC, Xbox360) -Valve

Aşa cum am scris şi acum câteva luni pe theGameCAST, Left 4 Dead este un titlu revoluţionar, care abordează modul cooperativ online (şi offline) altfel decât eram obişnuiţi până acum. În plus, Valve au văzut valoarea jocurilor cooperative şi sperăm că vor adăga noi nivele şi conţinut proaspăt la această reţetă deja perfectă.

Menţiuni:
Crysis: Warhead (PC)
Resistance 2 (PS3)
.
.

Gears of War 2 (Xbox 360) – Epic Games

Construit deja pe fundaţia solidă a primului Gears of War din 2006, sequel-ul reuşeşte să ridice standardul chiar şi mai sus. O campanie mai lungă, noi arme, noi inamici şi o continuare a poveştii demnă de un film. Pe lângă lucrurile normale ce le întâlnim în sequel-urile de calitate, Gears of War 2 trebuie lăudat pentru ceea ce a făcut cel mai bine: a adus toate elementele ce au făcut fanii fericiţi in primul joc până la cel mai mic detaliu, apoi a adăugat şi alte lucruri noi. A reuşit astfel să împace “clasicul” cu noul.

Cu toate acestea, problemele cu sistemul de matchmaking şi unele bug-uri din Multiplayer trag jocul jos de pe podiumul pentru jocul anului 2008.
.

Prince of Persia (Xbox360 / PS3 / PC)  – Ubisoft

Prince of Persia este cea mai nouă adiție din portofoliul de jocuri al Ubisoft. Bazat pe motorul grafic folosit în Assasin’s Creed, cu o grafică unică, parcă extrasă din  concept art-uri, o poveste de basm și cu un gameplay extrem de fluid și simplu, Prince of Persia a reușit să ne convingă de faptul că acesta este cel mai bun Action/Adventure din acest an. De-abia așteptăm să jucăm următoarele jocuri din inevitabila serie Prince of Persia.
.
.
.
.

Metal Gear Solid 4: Guns of The Patriots (PS3) – Kojima Productions/Konami

Hideo Kojima strikes again! Vestitul game designer nipon a reuşit să-şi respecte promisiunile făcute fanilor universului Metal Gear. Cel de-al patrulea joc al seriei nu numai că oferă o concluzie pentru aventurile personajului principal – Solid Snake, dar reuşeşte în acelaşi timp să clarifice întregul fir epic al seriei.

Metal Gear Solid 4: Guns of The Patriots poate fi acum abordat fie ca un stealth game, fie ca un shooter, combinaţia aproape perfectă dintre aceste elemente aducându-i premiul de cel mai bun joc de acţiune al acestui an.

.
.

Fable 2 (Xbox 360) – Lionhead

Anul acesta a fost un an bun pentru fanii genului RPG, nu în mod special bogat în titluri, cât mai degrabă în varietate. Pe  de-o parte avem Fallout 3, un joc foarte bun în sinea lui, iar pe de o altă parte avem Fable 2. Sequel-ul jocului creat de celebrul Peter Molyneaux îşi propune poate prea multe lucruri, dar un lucru este cert – viziunea lui Peter se apropie din ce in mai mult de realitate.
De ce am ales Fable 2 pentru cel mai bun Role Playing Game? Pentru că este exact ceea ce un RPG ar trebui să fie. Un joc unde poţi să joci un “rol”, să faci ce vrei şi mai ales să vezi efectele acţiunilor tale asupra lumii din jurul tău. Fie că alegi să fii bun, corupt, rău, gras, slab, neîngrijit, pur, amuzant, ridicol şi aşa mai departe.

World of Warcraft: Wrath of The Lich King (PC) – Blizzard Entertainment

Deşi teoretic avem de-a face cu un simplu expansion pack, Wrath of The Lich King este fară urmă de îndoială cel mai de succes MMORPG din 2008. Chiar dacă anul trecut concurenţa a început să-şi arate colţii (Age of Conan: Hyborian Adventures sau Warhammer Online: Age of Reckoning), World of Warcraft s-a menţinut tare pe poziţii, Wrath of The Lich King cimentând poziţia de lider de piaţă în care se află MMORPG-ul celor de la Blizzard.
.
.
.
.

Sins of a Solar Empire (PC) – Ironclad Games

În timp ce alte genuri încep încet-încet să migreze către console, strategia rămâne piatra de temelie a PC-ului. Combo-ul tastatură şi mouse este deocamdată de neînlocuit pentru pasionaţii genului.

De asemenea, utilizatorii de PC sunt adepţii jocurilor ce oferă un grad de complexitate ridicat, care solicită nu numai reflexele, ci şi materia cenuşie. Sins of a Solar Empire îndeplineşte cu brio aceste condiţii, fiind de departe cel mai bun joc de strategie apărut în 2008.

.
..

World of Warcraft: Wrath of The Lich King (PC) – Blizzard Entertainment

Deşi nu putem trece cu vederea gestul polonezilor de la CD Projekt, care au oferit gratuit pachetul suplimentar Enhanced Edition pentru toţi deţinătorii excelentului RPG The Witcher, cel mai influent expansion al anului 2008 rămâne World of Warcraft: Wrath of The Lich King. Pur şi simplu nu putem ignora sutele de persoane care s-au strâns în faţa magazinului Diverta, în noaptea în care a fost lansat Wrath of The Lich King în România. Să sperăm că acest gen de manifestări va reveni din ce în ce mai des şi la noi în ţară.
.
.
.
.

Burnout Paradise (Xbox 360, PS3) – Criterion Games

Anul 2008 a fost bogat în domeniul jocurilor dedicate pasionaţilor de cai viteză. Gran Turismo 5 Prologue a fost doar o mostră din ceea ce va însemna Gran Turismo 5 în viitorul apropiat, Race Driver GRID a umplut golul calitativ lăsat de decăderea seriei Need for Speed, iar titluri precum Pure sau Motorstorm: Pacific Rift au întregit acest tablou aproape perfect. Remarcatul anului rămâne însa Burnout Paradise, un titlu accesibil atât începătorilor, cât şi veteranilor genului, care a avut parte de un suport post-lansare incredibil din partea studioului producător – Criterion Games. Pe parcursul anului 2008, Paradise a primit numeroase update-uri gratuite (moduri noi de joc, motociclete, ciclu noapte-zi, trofee şi custom soundtracks pe PS3), iar 2009 promite să continue această tradiţie. Nu în ultimul rând, în această primăvară, jocul va fi lansat şi pe PC.
.

Little Big Planet (PS3) – Media Molecule

Genul platform a revenit în atenţia tuturor în acest an, prin lansările unor titluri mult aşteptate, precum Braid (pentru Xbox 360), Bionic Commando Rearmed (pentru PC, Xbox 360 şi PS3) sau Mega Man 9 (Xbox 360, PS3, Wii). Nici unul dintre acestea nu a putut însă face faţă lui Sackboy – personajul-fanion din Little Big Planet. Jocul celor de la Media Molecule a introdus fizica realistă, a permis jocul online sau offline cooperativ şi a adus un grad de personalizare nemaivăzut în acest gen de jocuri. Sute de combinaţii de costume pot fi realizate sau descărcate de pe Internet pentru Sackboy, în timp ce editorul de niveluri pus la dispoziţie de producători a dus deja la apariţia unora dintre cele mai deosebite creaţii pe care am avut ocazia să le vedem în 2008.
.

Sam and Max: Season 2 (PC) – TellTale Games

În ultima vreme, PC-ul a fost gazdă pentru numeroase apariţii ale clasicului adventure point and click. Deşi unele au fost neaşteptat de bune, nimic nu a reuşit să se apropie, din punct de vedere calitativ, de seria Sam & Max a celor de la TellTale Games. Ajunşi deja în cel de-al doilea sezon al aventurilor lor moderne, Sam şi Max sunt la fel de tineri ca în anii ’90, rezolvând în continuare enigme care mai de care mai ciudate cu ajutorul umorului lor ieşit din comun.
.
.

..

FIFA ’09 (Xbox 360 / PS3) – EA Sports

Daca în 2007, FIFA 08 a ridicat pentru prima dată securea războiului împotriva contra-canditatului Pro Evolution Soccer 2008, anul 2008 a pecetluit victoria seriei FIFA împotriva concurentului japonez. FIFA 09 pentru Xbox 360 şi PlayStation 3 este, astfel, cel mai bun de fotbal realizat pana în acest moment, ocuparea serverelor multiplayer online, pline în majoritatea timpului, constituind o nouă marturie în acest sens. Dacă sunteţi un fan al sportului rege şi aveţi o consolă HD, nu trebuie să rataţi acest joc.
.
.
.

Mortal Kombat vs. DC Universe (Xbox 360 / PS3)

Copilul minune al anilor ’90 se întoarce, cu ceva mai puţin sânge şi violenţă, dar acompaniat de personajele universului de benzi desenate DC. Chiar dacă ideea combinării unui univers precum Mortal Kombat şi un altul provenit din comics nu ni s-a părut inspirată prima dată, rezultatul s-a ridicat peste aşteptările oricui. Povestea este coerentă şi este relatată într-un mod inedit pentru acest gen de jocuri, iar luptele multiplayer sunt foarte satisfăcătoare, aducând aminte de Mortal Kombat-ul de altă dată.
.
.
.
.
.
.
In Continuare :  Special Awards – Game of The Year

.
.
.
.

Platform Awards – Genre Awards – Special Awards – Game of The Year

.

Gears of War 2 – Epic Games

Lineup-ul consolei celor de la Microsoft a fost bogat şi în acest an, dar dintre toate jocurile lansate exclusiv pentru Xbox 360, doar Gears of War 2 se ridică triumfător ca fiind cel mai bun.
Epic Games arată incă odată de ce este capabil Unreal Engine 3 şi că Xbox 360 nu se lasă mai prejos în faţa altor platforme. Iar unde nu uimeşte prin calitate grafică, impresionează prin poate cel mai bun level design din acest an. Nu în multe jocuri ne oprim pentru câteva minute doar pentru admirarea unor clădiri în liberă cădere sau a unor tuneluri subterane cu plante şi organisme rupte din alt univers. Şi apoi mai e drujba…
.

Metal Gear Solid 4  – Kojima Productions

2008 este anul în care noua consola Sony şi-a intrat cu adevărat în drepturi, biblioteca de jocuri apărute pentru PlayStation 3 fiind impresionantă. Pe lângă multiplaftorm-uri din ce în ce mai bine realizate, s-au făcut remarcate exclusivităţile cum ar fi Little Big Planet, Resistance 2 sau Metal Gear Solid 4: Guns of The Patriots. MGS4 reuşeşte însă să se distanţeze de urmăritori, oferind o mecanică de joc adaptată şi pentru piaţa vestică, o poveste spusă prin intermediul cutscene-urilor marca Hideo Kojima, precum şi o componentă online, inclusă pe Blu-ray-ul jocului.

.

No More Heroes – Suda51

Magna cum Laude pentru Suda51. Pentru prima oară, am fost puşi faţă în faţă cu un joc third-party care chiar merită încercat, joc  a cărui apariţie pe Wii a atras un val de mulţumiri şi speranţă la nivelul comunităţii de Wii gameri. În comparaţie cu celelalte jocuri lansate în acest an, No More Heroes se remarcă printr-un mod de control intuitiv care chiar funcţionează aşa cum trebuie, un stil grafic excelent, originalitate, umor, acţiune şi mai ales sânge. Între celelalte jocuri de Wii, No More Heroes pare să fie singurul joc destinat gamerilor hardcore.

*guest editor: Rubby Roy
.
.

Crysis: Warhead – Crytek

Deşi piaţa jocurilor de PC este asaltată de portări provenite de pe console, am preferat să acordăm premiul pentru cel mai bun joc de PC unui titlu dezvoltat special pentru calculatorul personal, care ştie să folosească la maximum arhitectura acestuia. Astfel, după o perioadă foarte scurtă de deliberări, Crysis Warhead a fost alesul nostru. Atuurile sale sunt acţiunea explozivă şi grafica impresionantă, perfect adaptate unei experienţe cinematice pe PC. Nu în ultimul rând, componenta multiplayer Crysis Wars a completat tabloul, oferind pachetului Warhead şi mai multă valoare.
.

.God of War – Chains of Olympus (PSP) – Ready at Dawn Studios

Kratos a demonstrat că nu trebuie să te afli pe o consola ultra performantă, ce are sub capotă un procesor cu șapte nuclee, pentru a putea fi unul dintre cele mai explozive jocuri ale anului. God of War: Chains of Olympus oferă aceeași acțiune și violență ca și frații săi mai mari de pe PlayStation 2 și, pe alocuri, arată chiar mai bine ca aceștia. Controlul a făcut aproape perfect trecerea de la un gamepad cu două stick-uri analogice la o consolă portabilă ce deține unul singur, fiind unul din cele mai solide pe care această platformă le poate oferi. Singura problemă a jocului este durata sa, acesta putând fi dus până la capăt în doar 4-5 ore.
.
.
.

In Continuare : Genre Awards – Special Awards – Game of The Year

După aceste ecrane introductive, am fost rugat amabil să imi fac un nou cont EA Nation sau să introduc datele deja existente (adică contul meu: user: katerpilar pass: 12x13_im_not_that_stupid). După ce am făcut ceea ce trebuia, am intrat în meniul relativ familiar al jocului, fiind vorba totuşi de un titlu LoTR. Pe partea de Singleplayer jocul are un mic tutorial peste care am sărit doar ca să mă arunc in apele Multiplayer-ului. Nu mare mi-a fost surprinderea când toate serverele erau 16/16. În fine, am reuşit să intru în final într-un joc…

Primul lucru pe care LoTR: Conquest ti-l va cere odată intrat în luptă e să alegi cu ce parte vrei să joci. Good sau Evil. Apoi ce clasă vrei să ai, adică mage, arcaş, luptător şi aşa mai depare. Alegi în final punctul de spawn şi apoi… Apoi iţi dai cu gamepad-ul de cap.
Nu aveam o părere prea răsărită din trailere, dar nu mă alteptam la aşa o dezamăgire. Control dezorganizat, camera foarte incomodă şi enervantă şi latenţe foarte mari. La un momendat în mica mea escapadă am început să cred că versiunea mea este problematică (deoarece ceilalţi gandalfi şi aragorni păreau destul de fericiţi). Dacă este aşa, nu e vina mea. Inţeleg că demo-ul nu reflectă calitatea finală, dar vorbesc de absenţa unor multor sunete, lag, probleme de balansare între clase şi multe alte probleme.

Speranţele mele se află undeva departe acum când vine vorba de jocul celor de la Pandemic Studios. Nu mi-am dorit amânarea unui joc vreodată, dar dacă aceasta este calitatea jocului, mai bine aştemptăm incă o lună, două sau mai multe.

Deşi acum este timpul pentru speculaţii, ce jocuri o să rupă gura târgului şi care va fi consola dominantă in următorul an. Şi de asemenea şi alte speculaţii, printre multe altele se pare că 2009 este anul in care in sfârşit LHC-ul celor de la CERN va distruge lumea. Pentru a mia oară. Să le fie de bine!
Un lucru este cert in privinţa gaming-ului, Playstation 3 incepe să prindă teren iar o competiţie bună poate rezulta doar in favorul nostru, consumatorii. Din păcate in timp ce gap-ul dintre console şi PC se inchide incet dar sigur viitorul nu sună aşa de bine pentru gamerii loiali PC-ului.
Trebuie să acceptam faptul că lumea este in continuă schimbare iar nimic nu este bătut in cuie, Playstation nu mai este de mult flagship-ul consolelor, insă avem trei de unde alege, patru dacă numărăm platforma Windows. Fiecare cu plusurile şi minusurile lor.

Vă las acum cu ceva mai diferit faţă de ce vedeţi in mod normal pe theGameCAST.

Pentru cei ce işi mai amintesc, acum câteva luni bune când incă nu ne jucam GTA IV Microsoft ne promitea că dacă o să cumpărăm versiunea pentru Xbox 360 o să avem parte o serie de episoade download-abile. Zis şi facut.
Astfel Microsoft au plătit Rockstar cu 50 (cinci zeci) de milioane de dolari doar ca să facă fanii Sony spume la gură şi ai lor bătăruri in degete. Prin urmare după indelungi zile la plajă şi shot-uri de tequila cei de la Rockstar au decis că ar fi cazul să facă şi ceva productiv.
Şi cum productivitatea nu se face aşa brusc şi din nimic au decis să abordeze o nouă tematică. Una inspre care au inclinat dar niciodată nu au exploatat-o. Şi astfel in mare parte GTA Lost and Damned ne arată un Liberty City văzut prin ochii unui crew de motociclişti, numit The Lost. Cei ce au jucat GTA IV inainte nu vor fi surprinşi de acest nume.

Uitându-ne inapoi la zilele in care jucam Vice City şi mai apoi San Andreas nu este un secret faptul că Rockstar se inspiră puternic din seriale TV sau filme. GTA Lost and Damned nu face excepţie. Modelul urmărit de această dată este serialul Sons of Anarchy ce are ca actori principali pe Charlie Hunnam, Katey Segal şi nu in ultimul rând Ron Pearlman. Sons of Anarchy sunt o bandă de motociclişti din oraşul fictiv Charming, CA.  Aceştia sunt outlaws, anti-eroi stereotipici dar in final oameni ce vor face orice pentru familia lor şi siguranţa oraşului Charming. Libertatea şi violenţa sunt teme principale aici, nimic mai potrivit pentru o nouă poveste semnată Rockstar.

Grand Theft Auto Lost And Damned nu se ruşinează şi nu ascunde măcar o clipă unde işi are rădăcinile. De la fontul din trailer şi motocicletele Harley custom-made, la aspectul personajelor şi sentimentul general transmis de trailer.

Faptul că Rockstar renunţă la Niko Belic ca protagonist nu este un lucru rău, deloc chiar. Liberty City este un oraş viu unde este normal să existe poveşti diferite şi personaje variate, fară tangenţe majore intre ele.

Dacă Rockstar reuşeşte să reinoiască şi să dezvolte povestea oraşului in mod pozitiv prin aceste DLC-uri rămâne de văzut.
De asemenea renunţarea la vechiul personaj principal le dă totuşi şi fanilor Sony o consolare. Astfel fără a continua povestea originală pe o singură platforma ceilalţi nu se vor simţi alienaţi.

Nu este nevoie de prea multă gândire pentru a înţelege cum mecanica standard GTA va funcţiona in Lost and Damned, dar pot insă să sper ca Rockstar vor da ceva mai multă varietate misiunilor. De asemenea o altă problemă ar putea fi controlul greoi al motocicletelor insă sunt sigur că acesta va fi adresat, mai ales când chiar aceasta este tematica.

Din ce se ştie până acum acest DLC aduce pe lângă o poveste nouă, armament nou, vehicule noi (evident multe motociclete chopper style) muzică (Sepultura)  şi personaje noi. Lost and Damned este chiar o nouă specie de DLC cu un timp de joc de aproximativ 10-15 ore. Toate acestea pentru doar 20 de dolari. Dacă nu aţi văzut trailer-ul şi screenshot-urile incă vă invit să le vizionaţi. In Februarie. We Ride!

Pagina oficială Lost And Damned (trailer + screenshots).
Pagina oficială Sons of Anarchy.
Comunicat de presă.